Se pot face comenzi online la Deichmann?

Acum vreo luna am demarat procesul de cautare ghete de piele pentru iarna. Am verificat cateva site-uri in cautarea perechii potrivite dar nimic nu m-a convins. Fie pentru ca erau prea scumpe, fie pentru ca ma temeam ca nu mi se va potrivi perechea si voi pierde destul timp cu returulsi banii blocati. Am gasit cateva modele interesante la Deichmann pe site insa ele nu era disponibile pentru comanda pentru ca nu se pot face comenzi online la Deichmann si nici nu se gaseau fizic in magazinele din minunatul meu oras Ploiesti.

Am verificat si pagina de Facebook a celor de la Deichmann pentru a le face o sugestie de magazin online si pentru a le intreba de ce nu sunt toate modelele de pe site in toate magazinele din tara. Acolo am aflat, din postarile celor care administreaza pagina, dar si din replicile utilizatorilor Facebook ce comentasera pe acolo, ca exista posibilitatea de a cere “transfer”pentru o pereche de incaltaminte care imi place din magazinele unde ea se afla catre un magazin care imi este aproape mie.

Am sunat la numarul de pe site 021 300 2671 (L-V 10:00-14:00) si am comunicat unei angajate a call centerului Deichmann modelele si marimile pe care le doresc in Ploiesti. Termenul maxim este de 14 zile calendaristice parca.Am comandat doua modele, ambele marimea 37.

La scurta vreme (maxim 6-7 zile) m-au sunat sa merg in magazin. Am mers, venise doar una dintre perechi, ghetutele nu mi s-au potrivit si nici nu aratau asa bine in realitate, iar partea buna este ca nu a trebuit sa le cumpar. Dar mi-am gasit alte ghetute, tot din piele, mult mai misto si mi s-a potrivit marimea 36, cu care am plecat acasa incantata ?

Astazi m-au sunat din nou, ca a venit si cea de-a doua pereche si ca am la dispozitie maxim 7 zile sa merg sa le vad / probez si sa ma decid daca le cumpar sau nu. Mi se pare foarte misto carateristica aceasta, si daca timpul de asteptare ar fi putin mai mic, ar fi perfect ?

Sa va fie de folos! ?

La revedere, grădiniță…

Astăzi nepoţica mea a avut prima festivitate de absolvire din viaţa ei, a absolvit grădiniţă :))

Emoţionant moment, în timpul discursului care a precedat serbarea am avut chiar tentativa să vărs o lacrimă, mi-am păstrat însă calmul şi mi-am înghiţit nodul din gât.

Întotdeauna mă emoţionează despărţirile de colectiv, de oameni dragi pe care îi vezi des şi cu care împarţi o sumedenie de amintiri. Spre exemplu, la jobul actual, principala motivaţie pentru care nu demisionez este colectivul minunat pe care sunt norocoasă să îl am.

Revenind la serbarea de grădiniţă, emoţiile au fost mari şi datorită faptului că am avut întotdeauna o mare pasiune către aria asta pedagogică/training, motiv pentru care am şi terminat un liceu cu atestarea “educatoare-invatator”. Aş fi putut fi eu în locul acestor doamne educatoare care îşi luau rămas bun de la nişte copii frumoşi şi drăgălaşi. Plus că în cei trei ani de grădiniţă ai nepoatei mele, în cel puţin un an şi jumătate eu am dus-o dimineaţa la grădiniţă şi îi cunosc şi eu pe puşti. Şi ei pe mine.

A fost drăguţ şi emoţionant, mai ales că am realizat pentru a nu ştiu câta oară că ne trăim copilăria prin copiii de lângă noi. Prima zi de grădiniţă, ultima zi de grădiniţă, prima zi de şcoală, prima teză, prima coroniţă cu premiu, primul examen, primul banchet. Iar faptul că le retrăim prin ei şi cu ei le întăreşte statutul de comori în viaţa omului.

De notat ar fi faptul că ulterior am fost nemulţumită de rolul acordat nepoatei mele în întreaga serbare. E extrem de neplăcut să îţi simţi copilul neapreciat la adevărata capacitate ( şi nu vorbesc de subiectivism, serios). De ce nu încearcă educatoarele să caute o cale de mijloc? Fiecare părinte vrea ce este cel mai bun pentru al său odor şi dacă nu primesc, asta îi face foarte trişti :))

În plus, la final, la acordarea unor ‘mini-diplome’ de absolvire, directoarea, aflată la eveniment, felicita anumiţi copii în momentul în care îşi ridicau diploma, iar pe-a noastră şi nu numai, a sărit-o.

Mi-a stat pe limba să îi atrag atenţia că este nesimţita (scuzaţi expresia, dar m-a scos din minţi), nu e ca şi cum unii copii luaseră oscarul şi alţii nu, încheiau trei ani de gradiniti fireşti în evoluţia omului, nu meritau toţi felicitări, pe rând sau la comun dacă nu dorea să vorbească prea mult? Nu o să mor eu de drama asta dar este un gest de bun simţ.

În rest, o petrecere cu gânduri frumoase, zâmbete şi fericire! Felicitări, piticuta! I love you!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Navigation