Nu-i de mirare ca mai multi de pe-aici ne dam pe Flickr. Pe langa contul ‘colectiv’, suntem cativa McCanneri mai trigger-happy. Mi s-a parut interesant modul in care posteaza fiecare:

Doina, Pitzi si Andreea sunt mai artisti, Anca si Vlad au un stil mai practic (desi Anca mai si picteaza), Bogdana mai face pe fotograful pe la conferinte, Alex face pe rebelul si se incapataneaza sa-si puna pozele altundeva, Fodo pune poze cu el si cu lucrarile lui, iar Diana n-a mai uploadat nimic de vreo 2 ani. Si mai sunt si eu pe-acolo, pe undeva.

Si lista va continua, pe masura ce alti fotografi amatori de-ai nostri (care se si pricep) vor descoperi notiunea de photo sharing. Nu-i asa, Eugen?

Conferinte cu Olimpici

Luni (7 mai) si Marti (8 mai) sunt conferintele din cadrul Olimpiadelor Comunicarii, care nu trebuie ratate. Va invitam si noi, marti, la una din ele (unde vom face si un mic anunt).

De ce instrumente ai nevoie pentru a supravietui in lumea creativilor?

Un job in cadrul departamentului de creatie este visul oricarui tanar pasionat de publicitate. Agentiile de advertising se plang insa ca juniorii care doresc sa se angajeze sunt motivati doar de mirajul salariilor si al faimei de care se bucura creativii premiati.

Conferinta isi propune sa ofere o imagine concreta despre organizarea unui departament de creatie, despre procesele si instrumentele folosite de creativi pentru a livra output-uri de premiu.

Meet Diana

Diana Ilut e romanca de origine, dar e de ani buni prin Franta, si studiaza Comunicare Hypermedia la IMUS (Institut de Management de l’Université de Savoie). A stat pe la noi vreo luna, in cadrul unui internship in Client Service. Si i-am pus niste intrebari. Chiar daca veti constata niste dezacorduri sau mici erori gramaticale, noi respectam faptul ca totusi vorbeste limba romana. Si oricum, noua ni s-au parut chiar amuzante.

Adica ce studiezi, de fapt?

Strategii de comunicare si mass media, logiciele de montage de grafisme.

Cum de-ai ajuns pe la noi?

Voiam sa descopar publicitatea si in tara mea de nastere , in domeniul asta cred ca trebuie o curiositate nelimitata… Si internationala! McCann exista si in Paris, dar in Bucuresti voiam sa fac practica, sa vad altceva.

Si ce faci la noi?

Observ si invat mai mult decat sa fiu responsabila de anumite proiecte, deci ajut cind pot.

Dupa mai bine de 3 saptamani prin agentie, cum te-ai integrat in peisaj? Ce ai invatat? Ce i-ai invatat tu pe colegii tai temporari?

Cred ca m-am integrat bine in peisaj, dar totusi.. Ma inebuneste orasul asta! Multa lume , multa nebunie.. M-lipseste Franta

foarte mult. Dar am avut noroc, am fost foarte bine integrata, toata lumea foarte simpatica cu mine. Am invatat multe in McCann, nu stiam nimic de departamentul Client Service , cum lucrati , ce faceti. Este foarte interesant si ma bucur, am invatat in detalie cum se pune pe picioare un concept publicitar.

Deci te indrepti spre publicitate…

Sigur ca da! Ma intereseaza foarte mult domeniul acesta de publicitate, si mai mult de cind sint in McCann.

Hobbies?

Literatura (francesa..:-) ), cultura spaniola (plec in Mexico 7 luni anul viitor in ianuarie.. tot pentru publicitate), echitatie, musica, si tot asa.

Momentan mai avem un coleg in internship, urmeaza sa-l mai intrebam si pe el cate ceva. Revenim.

Este un fapt foarte cunoscut cel cum că este bine să îţi propui scopuri pe care să ţi le îndeplineşti. De asemenea, sunt cunoscute şi celebrele New Year’s Resolution(s) care, în marea lor majoritate, sunt uitate până la jumătatea lui februarie sau după ce trece febra de început.

Aceste lucruri, însă, se aplică şi în poker. Mă refer la scopuri, vise şi dorinţe şi nu la New Year’s Resolutions. Diferenţa constă în faptul că timpul, în poker, nu se măsoară în secunde ci în numărul de mâini jucate (dacă eşti jucător de cash) sau în turnee jucate (dacă joci SNG sau MTT). Pentru cei care îşi setează anumite scopuri, sau vor să o facă, iată câteva sfaturi din partea mea, sfaturi pe care le-am preluat, integrat şi adaptat în jocul meu şi în cariera mea:

1. Este indicat să îţi setezi scopuri care sunt în puterea ta totală de decizie. În acest caz, este mult mai productiv să spui: “Vreau să joc 70000 de mâini în această lună” sau “Vreau să joc 25 de MTT-uri” decât “Vreau să câştig luna aceasta 150$”. Poate părea contraintuitiv, dar nu uita că nimeni nu poate controla cărţile care apar. Se poate ca să ai o perioadă extrem de proastă în care nu numai că nu te apropii de acei 150$, dar eşti şi în pierdere. Aşa, ai jucat cele 70k mâini (sau 25 de turnee) şi rezultatul e cel care este. Tu ţi-ai acordat o şansă pentru a câştiga şi ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă.
2. Cunoaşte-te pe tine însuţi. Nu are rost să îţi propui să joci 70000 de mâini pe lună dacă joci 4-5 ore la 4 mese. 4 mese, pe un site cu un număr rezonabil de mâini pe oră, înseamnă cam 200 de mâini pe oră, ceea ce înseamnă 350 de ore pe lună (aproape 15 zile). Dacă ştii că nu poţi juca atât, nu are rost să îţi propui lucruri foarte greu de atins. Ceea ce mă duce la…
3. … alege-ţi scopuri care sunt puţin peste ceea ce poţi face în momentul de faţă. Acestea te fac să te depăşeşti şi îţi ţin alertă dorinţa şi motivaţia de a te depăşi. Ideal, creierul tău ar trebui să îşi spună: “am putut să joc 20000 de mâini, mai pot juca încă 3000″. Dacă îţi propui un scop cu mult peste ceea ce poţi, mai mult ca sigur că nu o să îl îndeplineşti. Te poţi minţi, dar subconştientul tău mereu ştie adevărul.
4. Alege-ţi scopul astfel încât să fie o parte dintr-un context mai larg. Să spunem că îţi propui să vizitezi 5 muzee în 6 luni. Aşa, şi? Le-ai vizitat. Ce urmează? Alt scop: vreau să merg în luna asta de 10 ori la sală (de forţă). Ce urmează? Urmează un corp mai rezistent şi mai sănătos. Şi, ce urmează? Urmează că am mai multă energie şi sunt mai împăcat cu mine însumi. Şi, ce urmează? Urmează că pot să îmi îndeplinesc visele mai cu spor. Vedeţi diferenţa? Cam la fel ar fi şi în poker. Folosiţi-vă creativitatea.

Cu puţin exerciţiu, veţi şti cum să vă setaţi scopurile potrivite şi cum să vă menţineţi pe linia cea dreaptă în a deveni jucători mai buni.

Clifford

El e Clifford, noul nostru coleg (temporar). A fost cooptat cand incercarea sa de a evada a rezultat intr-o coliziune frontala cu un geam. Binefacatoarea lui, respectiv Anamaria, a sesizat ca reactia nu e tocmai normala, si a considerat ca are nevoie de ingrijire. Dorind sa redam intreaga poveste cu cat mai multa acuratete, McCannBlog® a realizat un amplu interviu, dupa jump.

Cum i-ati gasit aceasta porecla?

Numele i se trage de la locatia in care l-am gasit si felul “imbufnat” in care sta.

Cum l-ati gasit?

Nu m-a recunoscut din prima ca binefacatoarea lui, incercand sa fuga/zboare un pic. Nu i-a prea reusit, s-a inaltat, s-a lovit de un geam si a aterizat pe un pervaz. De unde l-am cules eu si l-am adus la McCann. 

De cat timp e la McCann?

Este cu noi de marti, 11 noiembrie, respectand programul normal de lucru 09:00 – 18:00, uneroi facand chiar ore suplimentare. Ii plac atmosfera colorata, luminoasa si fetzele optimiste din jurul lui. Nu cred ca intelege cat de tare il indragim si de ce tinem mortis sa il mangaiem si pupam. 

Spune-ne putin despre aceasta maladie…

Este bolnavior inca si nu reuseste sa se hraneasca singur. Are Trichomonas, un parazit care il impiedica sa se hraneasca singur, prin blocarea partiala a esofagului. Face inca tratament + antibiotice si este tinut sub observatie. A facut progrese: de la hranirea printr-o sonda prin care ii turnam direct in stomac mancare la inghitirea boabelor mici mici de mei. Si bea singur apa J. Asta este victoria de azi.

Pana cand va avea nevoie de ingrijiri medicale?

Speram ca pana sambata-duminica sa finalizam tratamentul si parazitul sa dispara, pentru ca luni sa ii dam drumul. Asta  numai daca doctorul ne recomanda si daca se hraneste normal singur.

Ce parere are pacientul despre sistemul sanitar-veterinar?

Sistemul romanesc de sanatate cred ca i s-a parut complicat J. De dimineata l-a vazut o Doamna Doctor care ne-a spus ca este inca pui (gresit J) si ca ar trebui sa il mai crestem inca o luna de zile, timp in care ar trebuie sa facem zilnic lectii de zbor cu el J. Ne arata cum, fluturandu-l de sus in jos J. Dupa aceea, a ajuns la Facultatea de Medicina Veterinara unde i s-a pus diagnosticul si a fost indragit de studenti. Oamenii sunt insa foarte ocupati acolo si nu prea au avut timp de intrebarile multiple ale unor persoane curioase si interesate de sanatatea bietei pasari J. Adica noi: Ana Miculescu si cu mine. Medicul lui curant este insa un doctor sufletist, Dl. Doctor Peter, care are rabdarea de a-i administra prin sonda pastila zilnica si a-i face antibioticul. Ne-a invatat cum sa il hranim pana se face bine si care este regimul de papa. Ii multumim J.

Daca urmaresti poker la TV cel mai bine ar fi sa il vezi ca un reality show. Cea mai mare problema a emisiunilor de poker la TV este acuratetea cu care este prezentat jocul.

Trebuie sa stii ca emisiunile de poker sunt o editare a unor evenimente care dureaza mult mai multe ore. Nu vei vedea toate mainile care se joaca pentru ca multe dintre ele nu prezinta interes pentru spectacolul de poker. Acest lucru poate sa iti dea impresia gresita asupra a ceea ce se intampla de obicei la masa de poker.

Cu siguranta vei vedea bluff-uri sau maini de genul A-K vs J-J, insa, mai ales la mesele de poker live, aceste situatii au in spate un background solid. Nu reprezinta media cartilor jucate, iar pentru jucatorul care a fost prins cu bluff, este posibil ca la o mana urmatoare sa castige mai mult decat a pierdut la un simplu bluff.

Ai grija ce inveti de la TV! Nu este cea mai buna modalitate de a invata jocul de poker.

Desi producatorii emisiunilor de poker surprind destul de bine atmosfera de la masa de poker, ceea ce vezi este doar o ora de poker din aproximativ 8-10 ore jucate. Nu mai vorbim despre pokerul prezentat in filme.

In filmul “In Time”, Justim Timberlake plateste cu un gutshot, iar pe river face chinta. Desi se intampla si in viata reala sa vezi un bad beat urat (chinta royala versus careu de asi), maini aproape ireale ca in Casino Royale, unde sunt ignorate regulile de pariere, mizele sau chestiuni tehnice de genul pot odds si stackul real al jucatorului demonstreaza ca pokerul e mai mult decat vezi la TV.

La fel cum orice specialist intr-un domeniu ar face, jucatorii de poker vor observa aceste greseli si se vor plange despre lipsa de acuratete; cand vezi poker la TV ai aceeasi experienta ca atunci cand privesti niste maimute jucand sah.

Asa cum Mike Sexton spune in clipul de mai sus, pokerul la TV este un spectacol. Prin comparatie, cand urmaresti un film de actiune, nu vrei sa vezi daca actorii au indeplinit procedura legala sau cat de mari sunt distrugerile pentru a prinde un infractor; vrei sa vezi masini, explozii si ca in final tipul rau este prins.

Cand urmaresti poker la TV lucrurile nu se schimba. Limbajul specific pokerului nu este accesibil oricui, asadar nu vei vedea la TV jucatori care vorbesc despre Hold’em Manager sau daca un play a fost corect sau nu.

De dragul jocului

Acum ceva vreme am stat de vorbă cu un prieten care, la rândul lui, juca poker. El joacă la mize mari şi este, probabil, unul dintre cei mai buni jucători pe care îi cunosc. Analizându-mi jocul, el mi-a dat un vot de încredere spunându-mi că pot să ajung chiar şi la mize medii, că am abilităţile necesare, dar mai întâi trebuie să trec de mizele la care joc în momentul de faţă. Problema mea nu constă în faptul că nu am aptitudinile necesare, ci în faptul că încă mai fac greşeli în ceea ce priveşte fundamentele jocului.

E ca la Mario. La început, primele nivele sunt foarte uşoare, după care vine într-adevăr jocul propriu-zis, motiv de lăuda printre prietenii tăi. Problema este, evident, că nu poţi ajunge la ultimul nivel dacă nu treci de primele.

Să zicem că tu şi cu încă doi prieteni staţi la discuţii despre cum să îl învingeţi pe Bowser la ultimul nivel. Unul dintre ei l-a învins de trei ori până acum, dar celălalt are probleme cu 2 nivele înainte de a ajunge la el. Argumentul acestuia din urmă este că Bowser ar putea fi bătut dacă ar ajunge la el. Argumentul primului – nu ai ajuns la el aşa că nu îmi spune mie despre cât de uşor e să îl învingi.

Cine are dreptate? Evident că dreptatea se înclină în favoarea celui care l-a învins pe Bowser. Probabil că al doilea copil chiar poate să îl învingă pe Bowser. În acest caz îi lipseşte ceva ca să ajungă acolo. Poate nu munceşte suficient de mult sau nu are disciplina şi încrederea în sine necesară pentru a ajunge la Bowser. Da, îl poate bate, dar nici măcar nu are ocazia de a ajunge acolo. Are o problemă de ego… el vede ajungerea la Bowser nu ca pe o realizare personală ci ca pe ceva cu care să se laude la prietenii lui.

Este greu să îţi îndepărtezi ego-ul atunci când câştigi şi pierzi mii de dolari pentru a justifica petrecerea a nenumărate ore în a juca un joc în care 2$ înseamnă că ai avut o sesiune bună! Este greu atunci când prietenii te întreabă cum te descurci, tu le spui ca ai avut o sesiune câştigatoare iar singura reacţie pe care o au când le spui că ai câştigat 2$ este “Oh…”

Te uiţi la graficul de pe luna asta şi la câştigul orar. Cât ai? 76 de cenţi pe oră? Ce poţi cumpăra cu această sumă? Mai bine hai la bar, la o bere.

Dar ăsta este cel mai bun lucru la mizele micro: îndepărtarea ego-ului. Nu poţi vedea multiplele faţete ale jocului până nu renunţi la mândria ta prostească. La aceste mize îţi dezvolţi aptitudinile fundamentale pe care, dacă le ai, nu le vei mai pierde niciodată.

Nu fii nervos dacă un maniac ţi-a furat un pot de 50 de cenţi. Joacă pentru joc. Nu de-asta te-ai apucat de el, pentru că-ţi place? Banii sunt un produs secundar al fericirii tale aşa că să nu inversăm rolurile. Dacă faci totul pentru bani, dacă îi vânezi, nu îi vei prinde niciodată.

Dacă te trezeşti într-o sâmbătă seara că prietenii tăi vorbesc cu supermodele la bar în timp ce tu trudeşti la mizele micro, nu fii trist. Bucură-te pentru că joci un joc care îţi place şi în care banii vor veni tocmai din dragostea ta pentru joc. Nu spun ca să renunţi la familie şi prieteni pentru poker, dar dacă preferi să joci în loc să mergi cu ei la un bar… du-te şi joacă.

Totuşi, e obligatoriu să ai o sănătate fizică şi psihică bună. Evită să ajungi în depresie prin exerciţii la sală, socializare şi toate celelalte lucruri care îţi plac ţie. Aceste lucruri vin mai întâi deoarece, dacă joci la mize micro, atunci în general poker-ul e un hobby.

Dacă pot învinge mizele micro, atunci sigur ajung la mizele mijlocii. Dacă eşti un jucător profitabil, atunci vei fi profitabil şi la mize care îţi aduc o cantitate frumoasă de bani. Toţi prietenii adevăraţi te vor susţine atunci când vor vedea că eşti un invigator la toate mizele la care joci.

Turneele cu intrări mici vor fi mereu profitabile. Dacă eşti bun la cash games, vei fi şi la turnee. Trebuie să faci tot posibilul pentru a ajunge aici. Dacă îţi place jocul suficient de mult, nu va conta că joci la 0.01$/0.02$ sau la 2$/4$. Ar trebui să fii bucuros că joci şi, în mod sigur, bucuria te va duce pe calea corectă.