Grădinițele comuniste
Grădinițele moștenite din regimul comunist sunt înconjurate de garduri înalte și spațiul verde în mare parte este înlocuit cu beton. În cele mai multe instituții, câte 20-30 de copii sunt rugați sau chiar obligați să stea într-o singură încăpere mică, unde nu au loc suficient să se miște, să se joace. ”Norocoșii” scapă după patru ore, dar cei mai mulți pitici sunt nevoiți să petreacă opt ore pe zi între patru pereți, căci din sala de grupă nu se iese ușor! Școlarii măcar au câte zece minute de libertate de mișcare după o activitate statică de 40-50 de minute. Cei mai dezavantajați sunt însă cei mai mici pitici. Ei ies din sală doar să meargă la toaletă. De când s-a introdus în programa școlară „Școala Altfel”, mișcarea în curtea grădiniței a devenit o activitate ”extrașcolară” atât de deosebită, încât poate fi realizată doar o singură dată pe an. Sălile de grupă nu sunt dotate de obicei cu mobilier adecvat, cât despre jucării educative? Ce să mai zic…Mediul educațional este depășit. Mulți copii au acasă condiții mult mai bune decât la grădiniță, iar singurul punct forte al acestei instituții rămâne doar socializarea.
Grădinița ”outdoor”
Dacă pornim de la premisa că noi, ca adulți, îi pregătim pe copii pentru viață, în primul rând trebuie
să-i învățăm să se adapteze mediului în care trăiesc. În țara noastră da, câteodată bate vântul, mai și plouă, ninge, vara bate soarele puternic. Copiii noștri trebuie să se obișnuiască cu acest mediu natural dat, pentru a crește sănătos. Încuiați într-o încăpere și privați de libertatea de mișcare, nu vor reuși.
În grădinițele ”outdoor”, curtea este amenajată ca un spațiu educațional. Astfel, copiii se pot juca, găti, construi, planta și observa mediul înconjurător zi de zi, întărindu-și astfel și sistemul imunitar. În unele locuri, chiar și activitățile de pictură se țin în aer liber, pe cartoane uriașe fixate pe gardul grădiniței.
Grădinița Fuji
În Japonia, câțiva arhitecți renumiți, precum Takaharu,Yui Tezuka, Kengo Kuma, Ben Nakamura au inițiat un proiect ambițios, care într-adevăr revoluționează sistemul educațional. Ei au construit o grădiniță pentru 700 de copii, în care prichindeii nu sunt încuiați în încăperi mici, ci li se permite să aleagă liber dintre activitățile oferite de cadrele didactice. În această grădiniță, copiii se joacă afară și încăperile sunt în așa fel construite, încât sunt folosite doar dacă este prea frig pentru cei mici să stea afară. Copiii fac mișcare în medie, patru kilometri pe zi, pentru că spațiul educațional ”supraveghează” copiii. Curtea grădiniței are forma unui cerc, astfel piticii ajung înapoi în locul din care pornesc.
Grădinița Fuji este o unitate de învățământ la care noi deocamdată doar visăm. Dar cine știe? Poate nepoții noștri vor aveau o soartă mai bună decât a noastră.
Grădinițele din Finlanda
Grădinițele din Finlanda promovează intens egalitatea. Toate grădinițele, indiferent că ne aflăm în capitala țării sau într-un mic sat, sunt la fel de bine dotate, sunt spațioase și bogate în materiale didactice. Finlandezii știu foarte bine că, așa cum zugravul nu poate renova casa fără vopsele, nici cadrele didactice nu pot lucra eficient fără materiale didactice. ”Lasă că pot desena și ei o mâță, dacă trebuie”, e politica universală la noi în învățământ.
Dacă îi spun zugravului să pregătească niște vopsele din coji de ceapă, nu știu zău cum va arăta încăperea după această zugrăveala. Așa și cadrele didactice, au nevoie de niște resurse decente pentru a capta măcar atenția celor mici, căci în zilele noastre ele concurează cu toate animațiile de pe Youtube și trebuie să aibă metode didactice mai captivante decât aplicațiile și jocurile descărcate din Google Play sau Apple Store. Mâța nereușită desenată de educatoare drept material didactic, pe o foaie simplă, nu mai este suficientă, pentru că micuții sunt deja obișnuiți cu ilustrați și imagini mult mai atrăgătoare.
Copiii finlandezi nu sunt duși cu mașina la școală, ci sunt motivați să meargă singuri la grădiniță cu bicicleta sau cu autobuzul. Nu ne vine să credem? Așa este!
Există o lege în Finlanda care îi obligă pe părinți să-și înscrie copilul la grădinița cea mai apropiată de locuința lor.
Școala din Stockholm
În școala din Stockholm, proiectată de arhitectul Rosan Bosch, nu există bănci și clase. În loc de mobilierul școlar clasic, au creat un spațiu pedagogic cât se poate de modern și atractiv pentru copii.
Materialele didactice digitale nu lipsesc din această școală. Copiii sunt stimulați să lucreze cât mai mult individual, folosind tehnologii de vârf. O mare parte a procesului de învățare se realizează pe laptopuri, tablete, iar elevii pot studia pe fotolii comode, folosind căști. Activitățile susținute în grup sunt denumite ”village”, la care de asemenea, sunt încurajați copiii să participe.
Școala viitorului
În 2003, compania Microsoft a investit nu mai puțin de 63 de milioane de dolari în construirea unei școli futuriste, în Philadelphia, denumită Școala Viitorului. Deși compania lui Bill Gates a anunțat inițial că va plăti integral costurile necesare construirii școlii, până la urmă fondurile au venit de la districtul școlar zonal. Școala, deși respectă în mare parte organigrama clasică, se diferențiază de instituțiile clasice prin faptul că elevii folosesc tehnologii de vârf în educație. Fiecare elev are un laptop personal, pe care îl poate duce chiar și acasă, nimeni nu folosește hârtia și creionul. Cel mai priceput mentor, susțin ei, este internetul.
Cantina e digitalizată, orarul e online, metodele de învățare sunt nonconformiste.