Jurnalul unei Pisici Asasine – Păreri despre Carte. Merită Citită?

Jurnalul-unei-Pisici-Asasine

Tuffy a decis ca timp de o săptămână să treacă în caiețel toate aventurile familiei sale și ale ei, bineînțeles. Aceste aventuri, nu sunt însă chiar pe placul familiei iar săraca Tuffy nu pricepe de ce.

Dar înainte de a ne povesti Tuffy despre pățaniile ei, haideți să aflăm câte ceva despre autoare.  La o simplă căutare pe google, descoperim că Anne Fine s-a născut la data de 7 decembrie 1947  și este de origine englezească.

Este cunoscută ca fiind o foarte bună scriitoare de cărți pentru copii și câștigătoare a numeroase premii. Anne Fine a scris de-a lungul vieții sale peste 50 de cărți dedicate copiilor și a câstigat anula premiul Carnegie Medal. „ Jurnalul unei pisici asasine ” câștigă în 1998 premiul Prix Sorciers.

Tuffy este o pisică aparent normală, cu trăsături obișuite, doar că este mult prea răsfățată de către stăpânii săi. Lucrurile se schimbă atunci când pisica familiei aduce în casă o pasăre moartă. În „ Jurnalul unei pisici asasine ” ( jurnalul lui Tuffy ) are grijă să descrie cu lux de amănunte panica din ochii stăpânei sale, Ellie.

Trecând peste această tevatură, Tuffy își mai încearcă încă o dată norocul, de data aceasta aducând un șoarece mort în casă. Se face o adevărată vâlvă pe seama aceste scene, iar nevinovata pisică nici măcar habar nu are de ce toți sunt supărați pe ea.

Adevărata faptă care pune capac întregii familii este atunci când, Tuffy îl aduce acasă pe Thumper, iepurele vecinilor, cum altfel decât mort?!? Familia consideră că, pisica lor asasină suferă de o anumită boală gravă și decid să o ducă la veterinar pentru a fi tratată.

Înainte de a ajunge acolo, Ellie și părinții ei pun la cale înscenarea morții lui Thump pentru a nu-și supăra prea tare vecinii. La veterinar…surpriză: Tuffy nu suferă de nici o boală?

Atunci, de ce omoară bietele creaturi? Sau nu el le omoară? E un mister pe care va trebui să-l descoperiți singuri citind cartea.

„ Jurnalul unei pisici asasine ” este o carte extrem de amuzantă, povestită din perspectiva unei pisici care joacă un rol ce nu prea i se potrivește. Copiilor le va stârni râsul iar adulților poate le va deschide ochii! O carte care îți va aduce zâmbetul pe buze datorită replicilor amuzante dar si imaginilor pe măsură.

O recomand cu mare drag pentru a fi citită împreună cu cei mici. Spor la lectură!

„ Bine! Bine! Spânzurați-mă! Am ucis pasărea. Pentru numele lui Dumnezeu, sunt o pisică.”

Negru ca abanosul , de Salla Simukka – Merită Citită Cartea?

Negru-ca-abanosul

După ce în primul VOLUM Lumikki a făcut față unor traficanți de droguri iar în al doilea VOLUM a dat față-n față cu o fată ce se dădea drept sora ei ca apoi să afle că făcea parte dintr-o sectă în volumul al treilea, Lumikki se întoarce acasă, unde se îndrăgostește și pare că duce o viață de adolescentă normală.

Despre Salla Simukka am vorbit AICI așa că acum, vom afla despre noua aventură a lui Lumikki în ultimul volum „ Negru ca abanosul ”.

În urma excursiei la Praga în mintea lui Lumikki își fac loc o mulțime de întrebări legate despre secretul familiei ei. Trăiește cu impresia că nu a fost mereu singură și că, cândva a avut o soră. O dată cu începerea anului școlar întrebările sunt din ce în ce mai rare deoarece este ocupată cu activitățile școlare.

Trupa de teatru a liceului pune în scenă povestea Albă – ca – zăpada doar că scenariul este o variantă modernă a acestui basm. Lumikki primește rolul principal în această piesă.

E posibil ca acum Lumikki să se îndrgostească pentru prima dată? Între ea și Sampsa, băiatul care joacă rolul vânătorului în piesă, s-a înfiripat ceva.

Cu Sampsa trăiește o minunată poveste de dragoste și descoperă o iubire pe care nu o mai întâlnise nici măcar la Blaze dar viața ei nu putea fi atât de simplă până la capăt. Cu câteva zile înainte de a începe premiera piesei, Lumikki primește un șir de scrisori anonime de la admirator secret.

Prima scrisoare primită suna pueril astfel încât se gândise că este de la cineva care avea să se arate în curând și putea să pună capăt acestei farse.

Între timp relația cu Sampsa merge din ce în ce spre mai bine dar se pare că și aici viața îi este dată peste cap. Într-una din zile la ușa ei apare Blaze; Blaze care acum era un bărbat în adevăratul sens al cuvântului și care o iubea pe Lumikki mai mult ca niciodată.

Lumikki însă îl voia pe Sampsa deși era atrasă de Blaze, încerca să-l evite pe cât de mult putea ( doar că nu prea reușea să-și facă inima și mintea să nu se gândească la el ).

Prinsă în relația cu Sampsa și gândindu-se mereu la Blaze, ea primește încontinuare scrisori de la admiratorul anonim care, așa cum o dovedesc scrisorile, pare să fie îndrăgostit de ea și să o cunoască foarte bine. Acest admirator o ajută să descopere secretul pe care familia ei îl ținea ascuns de mulți ani.

Pe lângă asta, admiratorul lui Lumikki este dispus să o răzbune pentru toate tachinările de care avusese parte în clasele primare, spunându-i că e gata oricând să le omoare pe cele două colege care i-au făcut viața un coșmar.

Acest gând o cutremura pe Lumikki și deși ar fi vrut foarte mult să vorbească cu cineva despre aceste scrisori și despre acest admirator, era legată de mâini și de picioare, pentru că dacă se afla, admiratorul era gata să distrugă premiera piesei de teatru, omorându-i pe toți.

În timp ce Blaze tot o căuta pe Lumikki și îi spunea cât de mult o iubește, aceasta, la rândul ei, continua să primească scrisorile ce se transformau într-un puzzle ce o duceau mai aproape de trecutul ei. Admiratorul însă, nu se mulțumea să-i dezvăluie un coșmar dar o și punea să gonească noaptea pe străzi, singură, în căutarea îndiciilor.

Primul indiciu se afla la Palatul Milavida; acolo era cheia care îi deschidea o ușă spre trecut. Un trecut dureros și tragic. Lumikki își amintea perfect unde se potrivea acea cheie. Era un cufăr ascuns sub patul din camera părinților. Mereu se întrebase ce se afla acolo, acum putea să afle.

Credea că aflând secretul părinților săi, admiratorul va înceta să îi mai trimită aceste scrisori și va putea să-și vadă încontinuare de viața ei.

La școală îi plăcea psihologia și să părea că și profesorul Hentik Virta o place pe ea.

Gândul că Blaze era acum prin preajmă îi dădea fiori. Iar Sampsa, care doar o iubea necondiționat, gândul că el era acolo pentru ea o făcea să se simtă tare vinovată.

Într-una din nopțile pe care Lumikki și le petrece alături de Sampsa, primise iar un mesaj prin care admiratorul îi cerea să se vadă în parcul de distracții. A plecat, ca deobicei, pe furiș, sperând că va pune capăt o dată pentru totdeauna acestui joc.

Ajunsă în acel parc, Lumikki se simți singură iar când, în timp ce urca pe șinele caruselului, Sampsa și Blaze îi strigară să coboare, aceasta încremenise. Pentru moment se gândi că unul dintre cei doi ar putea fi admiratorul secret.

Acest gând o înspăimântă și o luă la fugă pentru a se refugia în mica ei garsonieră. Surpriză: acolo o aștepta micul ei admirator. Îi puse o batistă la nas și o adormi.

La fel ca Albă – ca- zăpada, Lumikki când se trezi se afla într-o raclă de cleștar, ținută acolo prizonieră chiar de către cel care, spunea că o iubește.

Datorită scrisorilor anonime, Lumikki a aflat că ea mai avea o soră, pe Rosa, dar care din păcate a murit când avea Lumikki 3 ani.

Admiratorul secret dorea să o împovăreze pe Lumikki cu această moarte, însă, uitându-se la fotografiile ascunse de părinții ei, și-a amintit cum se întâmplase totul: era doar ea cu Rosa acasă, părinții erau plecați și ele rămăseseră cu doica.

Doica lor era o fată foarte tânără și în seara aceea nu le dăduse deloc atenție. Stăteau în bucătărie când Rosei i-a venit ideea să se joace de-a moartea. A luat un cuțit și se prăfăcea că se omoară. S-a împiedicat și moartea i-a devenit o realitate crudă.

Lumikki a realizat atunci că părinții ei o considerau vinovată de acest accident al Rosei, chiar și prea spunea că a fost o joacă transformată într-o tragedie. Părinții au preferat să-i șteargă durerea acestei amintiri și să aibă doar un singur copil.

Cine este oare admiratorul secret al lui Lumikki? Va putea oare ea să scape din această piesă de teatru absurdă? Ce se va întâmpla cu Balze și Sampsa? Sunt întrebări pe care știu că vi le puneți și voi. Le puteți afla răspunsul doar citind ultimul volum al trilogiei „ Albă – ca – zăpada ”.

Mie mi-a plăcut tare mult acest ultim volum. Lumikki și-a jucat ca deobicei rolul impecabil iar acțiunea acestui volum este la fel de alertă și impunătoare care cea din primele două volume.

Recomand cu mare drag acest volum. Sunt sigură că îl veți îndrăgi și voi, tare mult! Lectură plăcută!

„ Oamenii sunt mereu gata să facă o excepție de la regulă, dacă reușești să-i convingi că au un motiv bun să ți se destăinuie. Uneori e nevoie de bani, alteori e necesară altă formă de plată. Însă de obicei nu-ți trebuie bani, pentru că oamenii vor să-ți povestească tot ce știu, până și cele mai spinoase secrete. Au dorința asta în sânge. ”

14 Septembrie – Zi memorabilă!

14-Septembrie-Zi-memorabilă

Pentru mulți ziua de Luni, 14 Septembrie, a fost doar începutul unei alte săptămâni de muncă dar pentru mii de copii a fost începutul unei noi etape; pentru mine ziua de Luni, 14 Septembrie, a fost o zi a nostalgiilor, a aminitirilor, a vremurilor care nu vor apune niciodată.

Am văzut azi, când mergeam spre birou, copii ce așteptau cuminți ca lumina verde a semafoarelor să le dea voie să înainteze spre Școală, spre un nou drum, spre viitor. I-m văzut ținându-și timizi părinții de mână, i-am văzut alergând și bucurându-se de ziua de LUNI.

Am citit emoția pe chipurile celor mici iar pe chipurile părinților se citea mândria pentru puiuții lor. Erau atât de frumoși, atât de inocenți, atât de puri!

Aveau ghiozdănele mari și flori în mână. Băieții aveau cămășuțe albe iar fetițele fundițe în păr. Se fâstâceau de pe un picior pe altul, se uitau întrebători către părinți și zâmbeau.

„ – Mami abia aștept să descopăr abecedarul ” – îi spunea o fetiță mamei sale

„ – Și eu abia aștept să-i arăt doamnei ce am citit.” – o completase frățiorul ei.

Erau minunați. Ea pitică, el ceva mai mare, îi purta cu grijă mânuța și-o încuraja, ca un bărbățel ce e.

Și oamenii treceau, treceau grăbiți, nici nu aveau timp să îi observase.

Erau mulți, erau gălăgioși dar erau minunați.

Mi-au amintit de mine, de emoțiile din prima zi de școală și de mâna mamei ce nu voiam să o pierd. Mi-am amintit de bucuria cu care miroseam cărțile primite de la școală și de uniforma ce o arătam mândră, tuturor.

Am lăcrimat și am mers mai departe… treburile mele de adult mă așteptau.

Cu oamenii sa nu te grabesti

M-am ars de câteva ori în ceea ce privește relațiile cu cei din jur. Am greșit și eu, au greșit și ei… dar asta nu mai contează. Am vrut sa repar totul, să reclădesc relații, să mă întorc. Crezând că oamenii au aceleași gânduri ca și mine, am început să-i caut, să trag de ei, să mă bag în viața lor, căutând un loc.

Am greșit!

Cu oamenii nu trebuie să te grăbești!

Oamenilor le trebuie timp să se gândească, să le fie dor, să accepte. Nu le este dor atunci când îmi este și mie. Nu mă iartă atunci când îi iert eu și mai ales, nu se întorc când îi chem. Oamenii vin singuri atunci când în locul din care au fost alungați se simt în siguranță. Oamenii te îmbrățișează atunci când sunt siguri că nu îi vei mai lovi și a doua oară. Ei au nevoie de timp!

Și mai au nevoie de dovezi! Dovezi că-ți pare rău, că-i iubești. Vor să le arăți că-ți pasă, nu doar să le spui.

Am învățat că fiecare om care pleacă, poate se va întoarce cândva sau poate nu. Eu trebuie doar să-l aștept fără să-l grăbesc să-l aduc înapoi cu forța. Nu va veni, din contră, va fugi mâncând pământul.

Au ajuns in biblioteca mea – Cărți din Luna Septembrie

Cărți-din-Luna-Septembrie

Luna Septembrie a fost de asemenea, o lună plină din punct de vedere literar. A fost mama mea în vizită și cum și ea e pasionată de cărți am îmbogățit biblioteca în mod considerabil. Să începem:

Anul acesta a fost Bookfest-ul de toamnă în luna Septembrie și bineînțeles că Editura Nemira a avut ofertă căreia nu ai avut cum să-i reziști. De asemenea mulțumită mamei mele mi-am completat colecția cu cărți noi de la Editura Trei. Abia aștept să le citesc și să le răsfoiesc.

Editura Arthur nu avea cum să lipsească lipsească din biblioteca mea iar colecția YoungArt e printre preferata mea.

Cărțile de la Maria

Cărțile sunt primite de la Maria, dealer-ul meu de cărți. Sunt minunate și mi le-am dorit din suflet. A doua plimbarea la Bookfest s-a lăsat tot cu noi achiziții la mega reduceri. Pur și simplu am profitat din plin de reducerile oferite.

Cărțile sunt primite la schimb. Nu am citit nimic de la Epica până acum. Prima carte pe care o citesc de la Epica și este oferită de către Librăria online Libris.

Mulțumesc și celor de la Litera pentru cărțile oferite. Îmi pare enorm de rău că nu au continuat seria Aripi dar sunt nerăbdătoare să citesc cealaltă serie.

Am primit primele 10 volume din cunoscuta serie Gossip Girls. Nu am citit nici un volum și nici nu am văzut serialul. Este un mister pentru mine. În urma unui schimb mi-am completat și colecția Chic de la Polirom Și ultimile dar nu cele din urmă, au sosit tocmai de la Timișoara de la o prietenă dragă!

Cam astea sunt minunatele comori ce și-au făcut loc luna aceasta în biblioteca mea. Abia aștept să văd cu ce mă surprinde Octombrie!

Navigation