După ce în primul VOLUM Lumikki a făcut față unor traficanți de droguri iar în al doilea VOLUM a dat față-n față cu o fată ce se dădea drept sora ei ca apoi să afle că făcea parte dintr-o sectă în volumul al treilea, Lumikki se întoarce acasă, unde se îndrăgostește și pare că duce o viață de adolescentă normală.
Despre Salla Simukka am vorbit AICI așa că acum, vom afla despre noua aventură a lui Lumikki în ultimul volum „ Negru ca abanosul ”.
În urma excursiei la Praga în mintea lui Lumikki își fac loc o mulțime de întrebări legate despre secretul familiei ei. Trăiește cu impresia că nu a fost mereu singură și că, cândva a avut o soră. O dată cu începerea anului școlar întrebările sunt din ce în ce mai rare deoarece este ocupată cu activitățile școlare.
Trupa de teatru a liceului pune în scenă povestea Albă – ca – zăpada doar că scenariul este o variantă modernă a acestui basm. Lumikki primește rolul principal în această piesă.
E posibil ca acum Lumikki să se îndrgostească pentru prima dată? Între ea și Sampsa, băiatul care joacă rolul vânătorului în piesă, s-a înfiripat ceva.
Cu Sampsa trăiește o minunată poveste de dragoste și descoperă o iubire pe care nu o mai întâlnise nici măcar la Blaze dar viața ei nu putea fi atât de simplă până la capăt. Cu câteva zile înainte de a începe premiera piesei, Lumikki primește un șir de scrisori anonime de la admirator secret.
Prima scrisoare primită suna pueril astfel încât se gândise că este de la cineva care avea să se arate în curând și putea să pună capăt acestei farse.
Între timp relația cu Sampsa merge din ce în ce spre mai bine dar se pare că și aici viața îi este dată peste cap. Într-una din zile la ușa ei apare Blaze; Blaze care acum era un bărbat în adevăratul sens al cuvântului și care o iubea pe Lumikki mai mult ca niciodată.
Lumikki însă îl voia pe Sampsa deși era atrasă de Blaze, încerca să-l evite pe cât de mult putea ( doar că nu prea reușea să-și facă inima și mintea să nu se gândească la el ).
Prinsă în relația cu Sampsa și gândindu-se mereu la Blaze, ea primește încontinuare scrisori de la admiratorul anonim care, așa cum o dovedesc scrisorile, pare să fie îndrăgostit de ea și să o cunoască foarte bine. Acest admirator o ajută să descopere secretul pe care familia ei îl ținea ascuns de mulți ani.
Pe lângă asta, admiratorul lui Lumikki este dispus să o răzbune pentru toate tachinările de care avusese parte în clasele primare, spunându-i că e gata oricând să le omoare pe cele două colege care i-au făcut viața un coșmar.
Acest gând o cutremura pe Lumikki și deși ar fi vrut foarte mult să vorbească cu cineva despre aceste scrisori și despre acest admirator, era legată de mâini și de picioare, pentru că dacă se afla, admiratorul era gata să distrugă premiera piesei de teatru, omorându-i pe toți.
În timp ce Blaze tot o căuta pe Lumikki și îi spunea cât de mult o iubește, aceasta, la rândul ei, continua să primească scrisorile ce se transformau într-un puzzle ce o duceau mai aproape de trecutul ei. Admiratorul însă, nu se mulțumea să-i dezvăluie un coșmar dar o și punea să gonească noaptea pe străzi, singură, în căutarea îndiciilor.
Primul indiciu se afla la Palatul Milavida; acolo era cheia care îi deschidea o ușă spre trecut. Un trecut dureros și tragic. Lumikki își amintea perfect unde se potrivea acea cheie. Era un cufăr ascuns sub patul din camera părinților. Mereu se întrebase ce se afla acolo, acum putea să afle.
Credea că aflând secretul părinților săi, admiratorul va înceta să îi mai trimită aceste scrisori și va putea să-și vadă încontinuare de viața ei.
La școală îi plăcea psihologia și să părea că și profesorul Hentik Virta o place pe ea.
Gândul că Blaze era acum prin preajmă îi dădea fiori. Iar Sampsa, care doar o iubea necondiționat, gândul că el era acolo pentru ea o făcea să se simtă tare vinovată.
Într-una din nopțile pe care Lumikki și le petrece alături de Sampsa, primise iar un mesaj prin care admiratorul îi cerea să se vadă în parcul de distracții. A plecat, ca deobicei, pe furiș, sperând că va pune capăt o dată pentru totdeauna acestui joc.
Ajunsă în acel parc, Lumikki se simți singură iar când, în timp ce urca pe șinele caruselului, Sampsa și Blaze îi strigară să coboare, aceasta încremenise. Pentru moment se gândi că unul dintre cei doi ar putea fi admiratorul secret.
Acest gând o înspăimântă și o luă la fugă pentru a se refugia în mica ei garsonieră. Surpriză: acolo o aștepta micul ei admirator. Îi puse o batistă la nas și o adormi.
La fel ca Albă – ca- zăpada, Lumikki când se trezi se afla într-o raclă de cleștar, ținută acolo prizonieră chiar de către cel care, spunea că o iubește.
Datorită scrisorilor anonime, Lumikki a aflat că ea mai avea o soră, pe Rosa, dar care din păcate a murit când avea Lumikki 3 ani.
Admiratorul secret dorea să o împovăreze pe Lumikki cu această moarte, însă, uitându-se la fotografiile ascunse de părinții ei, și-a amintit cum se întâmplase totul: era doar ea cu Rosa acasă, părinții erau plecați și ele rămăseseră cu doica.
Doica lor era o fată foarte tânără și în seara aceea nu le dăduse deloc atenție. Stăteau în bucătărie când Rosei i-a venit ideea să se joace de-a moartea. A luat un cuțit și se prăfăcea că se omoară. S-a împiedicat și moartea i-a devenit o realitate crudă.
Lumikki a realizat atunci că părinții ei o considerau vinovată de acest accident al Rosei, chiar și prea spunea că a fost o joacă transformată într-o tragedie. Părinții au preferat să-i șteargă durerea acestei amintiri și să aibă doar un singur copil.
Cine este oare admiratorul secret al lui Lumikki? Va putea oare ea să scape din această piesă de teatru absurdă? Ce se va întâmpla cu Balze și Sampsa? Sunt întrebări pe care știu că vi le puneți și voi. Le puteți afla răspunsul doar citind ultimul volum al trilogiei „ Albă – ca – zăpada ”.
Mie mi-a plăcut tare mult acest ultim volum. Lumikki și-a jucat ca deobicei rolul impecabil iar acțiunea acestui volum este la fel de alertă și impunătoare care cea din primele două volume.
Recomand cu mare drag acest volum. Sunt sigură că îl veți îndrăgi și voi, tare mult! Lectură plăcută!
„ Oamenii sunt mereu gata să facă o excepție de la regulă, dacă reușești să-i convingi că au un motiv bun să ți se destăinuie. Uneori e nevoie de bani, alteori e necesară altă formă de plată. Însă de obicei nu-ți trebuie bani, pentru că oamenii vor să-ți povestească tot ce știu, până și cele mai spinoase secrete. Au dorința asta în sânge. ”
