Bun găsit! Astăzi, vă invit într-o călătorie inițiatică, un drum către origini, o redescoperire a sinelui și o căutare a propriilor valori.
Personajul în care m-am regăsit și care va fi și subiectul acestui articol e “Câinele, adevaratul meu prieten“. Prin prisma acestuia, e ca și cum m-aș creiona pe mine, un suflet de câine, în cel mai bun sens al cuvântului.Câinele îmi este corespondent, ca și animal reprezentativ, fiind născută într-un an de câine. Aproape că, lucrurile vorbesc de la sine.
Pentru a-mi regăsi sensul în viață, i-aș recomanda această carte. În momentul în care, va parcurge filele acesteia va simți că își citește propriul suflet.Va constata că valorile și trăsăturile sale rezonează, ca și cadru și context.
Precum, câinele Bailey caut să-mi descopăr menirea. Sunt acel om, pentru care iubirea nu cunoaște distanța, culoare sau alți parametri.
“Be.Here.Now”
Acestea sunt cuvintele, care mă definesc.Voi fi prezent, aici, acum, oricând vei avea nevoie de mine.Sunt prietenul tău tăcut.
Învață de la câine, să te bucuri de lucrurile simple. Pentru acesta, un prilej de bucurie e reîntâlnirea cu stăpânul său. Învață să oferi și vei primi. Faptul că te simți iubit și apreciat, dă un sens vieții. Te simt, atunci când se întâmplă ceva cu tine. Trăiesc alături de tine, atât bucuria, cât și tristețea. Poate, nu am mereu cuvintele la mine, dar sunt acolo cu prezența.
Un alt atribut al câinelui e că simte caracterul omului de lângă el. Are o intuiție bună, dar totuși preferă să vadă frumosul și în cel mai urât om, cu riscul său. E calm, îndură multe, până când se depășește limita, iar atunci îi cunoști și cealaltă față. Se aplică, doar în situații extreme.
Însă, de fiecare dată, tot eu sunt cea care încearcă să pună un zâmbet pe chipul celorlalți, să aprindă o văpaie de lumină în sufletele altora, cu toate că, poate la mine e stins și întuneric.
Filmul cărții se încheie cu un mesaj: “Cei pe care noi îi salvăm, ne salvează pe noi”. Cu această afirmație, sunt sau nu parțial de acord. Având în vedere, anumite circumstanțe, nici nu mai știu, în ce parte înclină balanța. Așa ar fi ideal, dar în ziua de astăzi, nimic nu mai e cum ar trebui să fie. Încât, eroul e pus la pământ, iar nepăsarea ridicată pe un piedestal. Când interesele sunt de ordin financiar, cuvintele sunt de prisos…
Eu în pielea personajului meu am alte interese. Eu consum artă, cuvinte, cum ar spune unii, banalități. Eu hrănesc copilul din mine, în timp ce alții l-au lăsat să moară.
Unul din citatele lui P.Picasso, se enunță astfel:“Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist și după ce va crește.”Așa mă consider și eu, un suflet de artist, care își pictează trăirile colorate în lumea plină de nuanțe de gri ale adulților.
Revenind la ideea cărții, lucrurile mărunte pot căpăta valențe extraordinare, doar dacă noi permitem acest lucru. Acest aspect, îl putem observa cel mai bine la oamenii. Cei mai mulți, își găsesc consolarea în opulență și necesitatea de a avea, când totul se regăsește în simplitate.Eu am ales arta, ca și formă de exprimare. E cel mai simplu, dar totodată cel mai complex mod de a ajunge la diferite tipologii de oameni. Ea nu discriminează, se prezintă în starea ei pură. O înțelegi sau nu, ține de faptul cum te raportezi tu la viața și existență, ce scop îi atașezi.
Pentru că un suflet de câine e un suflet de artist, i-aș da întâlnire personajului la o “Cină cu Picasso”, pentru a-i putea reda intreg tabloul prin culorile sufletului.Pentru a-i picta frumusețea trăsăturilor și a le evidenția pe acelea, care stau undeva în umbră.Arta va reuși să-i pună în cea mai bună lumină, calitățile și să estompeze defectele. Totodată, va realiza că lucrurile neînsemnate se pot transforma în adevărate comori.Singura condiție e ca acestea să fie pe mâini bune pentru a le șlefui și a le da o formă.
Până data viitoare, vă las o temă:
“Cine reflectă mai bine chipul omului: fotograful, oglinda sau pictorul”