Stă ascuns sub pătură și mă așteaptă să ies de la duș. Nu-i pasă că zăbovesc mai mult în cadă gândindu-mă la noi. Nu ne grăbim nicăieri; avem toată viața înainte să facem ceea ce știm noi mai bine: să ne iubim.

Știu că îi acolo, cu fața lui dulce de copil care-mi spune că mai vrea să doarmă cinci minute în timp ce eu aș vrea să schimb lumea și am nevoie de el în dreapta mea.

Este bărbatul alături de care poți fi femeia- copil pe care n-ai mai arătat-o nimănui altcuiva. El nu o să-ți judece mofturile de fetiță de șapte ani care vrea mai multă ciocolată, poate și întreaga tabletă acum.

Este bărbatul lângă care poți fi femeie și cu care poți discuta orice: de la evenimente de actualitate, la fapte diverse și până la visuri sau planuri pentru vacanțele viitoare.

Cel mai frumos bărbat este bărbatul lângă care simți că poți înfrunta orice. Pentru simplul fapt că te ține el de mână. Când eram mică, tata m-a învățat să merg pe bicicletă. Mi-era teribil de frică că mi-aș putea pierde echilibrul.

În dragostea noastră a fost exact la fel: bărbatul fără de care astăzi nu mă imaginez m-a învățat să fac primii pașii spre iubire. Mie mi-era frică c-am să-mi pierd echilibrul sau poate c-am să mă pierd pe mine în prea multă iubire.

M-a învățat să iubesc rațional, până am putut păși singură în afară iubirii noastre. De fapt, nu singură, ci cu el în inimă. Sunt goală, de haine și de secrete și scriu. Lângă mine stă cuminte cel mai frumos bărbat din lume.

Sufletul ei e la o aruncătură de gând de-al tău

Sufletul ei e la o aruncătură de gând de-al tău. Indiferent că-i sub duș, că face de mâncare, că o ții chiar acum în brațe sau că e la o distanță de sute de kilometri.

Ea este acolo, cu tine, și nu ai nevoie să o vezi ca să știi că-i cea mai frumoasă, că nu există altă privire care să-ți spună atât de multe sau alte buze care să-ți aline cea mai cruntă durere.

Cea mai frumoasă femeie este femeia lângă care poți fi copil și adult, adolescent și bătrân înțelept. E femeia pe care ai fi vrut să o ai în preajmă în copilărie și cu care te vei mândri că este mama copiiilor tăi, iubita la care ai visat toată adolescența, partenerul tău de nebunii și complicele tău în cele mai năstrușnice idei. Este femeia lângă care visezi să îmbătrânești.

Îți oferă un mix de susținere și libertate și are încredere în tine și în faptul că iubirea voastră nu are nevoie de un paznic la poartă. Este femeia lângă care ai învățat să iubești cuminte și frumos, să-ți asumi responsabilități, să te simți împlinit. În fond, știi că ești un norocos.

Câteodată în pat, deseori în minte și întotdeauna în inimă locuiește cea mai frumoasă femeie din lume.

E trecut de miezul nopții și stau la birou cu laptopul în fața. Îți scriu. Scrumiera, ceva mai la dreapta, se plânge că-i mai încărcată de chiștocuri decât un pom fructifer într-un an roditor. În partea stângă stă o sticlă de JB, pe jumătate golită. În inimă stai tu, sau cel puțin așa era când am verificat ultima dată.

Mă gândesc la cât de confuze-s lucrurile între noi. Deși te vreau, nu am puterea să lupt ca să te schimb. Sunt atât de obosită încât nici indicații nu-mi mai vine să-ți trasez. Tu știi bine că mie-mi plac cuvintele pe hârtie, dar în dragoste iubesc doar tăcerile. Nu-s gânduri de femeie orgolioasă care vrea ca bărbatul ei să se pună în cap ca să-și demonstreze iubirea. Nu vrea să lupți ca să mă aduci înapoi. Nu am nevoie să mă recucerești. Mă ai deja.

Nu te teme că te-aș putea scoate din suflet în câteva luni. Nu am să o fac. Nu îți poate lua nimeni locul acolo. Nu vreau, totuși, să-ți promit că nu voi atinge alte buze. Nu pentru că mi-e teamă că aș face-o, ci pentru că urmarea firească ar fi să te pun și pe tine să promiți același lucru. Nu sunt chiar atât de egoistă. Nu vreau să-mi rămâi fidel pentru că ți-o impui. Așa că ești liber să mă scoți din cap așa cum vrei tu: cu petreceri și femei mai frumoase. Eu o să rămân în casă toată serile astea pentru că n-am atâta putere încât să mă prefac fericită prin cluburile din Centrul Vechi.

Explicarea relației pe care o avem

Aș vrea să-mi pot explica relația pe care o avem. E prea mult spus relație, poate. Hai să-i zicem că-i o „promisiune”. Între două inimi. Chiar dacă totul e confuz, vreau să știi că inima mea îți aparține.

Nu am de gând să-ți spun că te iubesc de fiecare dată când vorbim. Sunt încă dezamăgită de tine. Vreau, în schimb, să-ți promit ceva: nu voi lăsa niciun bărbat să-mi atingă trupul atâta timp cât tu îmi locuiești în suflet. N-aș suporta să mă atingă din greșeală în locurile în care mă sărutai tu în nopțile noastre albe.

Vreau să-mi promiți și tu ceva: spune-mi de fiecare dată când ai ceva pe suflet. Fă-mă cea mai bună prietenă a ta. Chiar dacă-i vorba de o altă femeie. Spune-mi că o iubești și că te face să suferi. Spune-mi că mă urăști că n-am mai suportat să rămân lângă tine.

Nu-mi spune în schimb că m-am înșelat. Nu m-ai iubit așa cum ar fi trebuit să o faci. Ai păstrat mereu o parte ascunsă, doar pentru tine. Sau poate pentru o altă femeie, nu știu. Nu te-ai dăruit de-a-ntregul. Când o să fii pregătit să faci asta, bate-mi la ușă și cere-mi sufletul înapoi. Eu o să am grijă de mine până când te vei decide tu să o faci.