Alcoolul poate dauna grav dezvoltarii fetusului iar excitantii precum ceaiul sau cafeaua i-ar dauna, de asemenea. Acestea sunt problemele care le ingrjijoreaza pe mamici…
Alimentatia trebuie sa fie din toate punctele rezonabila. O femeie insarcinata trebuie sa aiba grija cand vine vorba de calitatea lichidelor pe care le consuma, pentru ca acestea nu trebuie sa contina nicio contra indicatie.
Ideal ar fi ca o gravida sa consume un litru si jumatate de apa pe zi. Nu conteaza ce fel de apa, plata, partial demineralizata sau minerala. Acidul din apa minerala nu este in asa masura incat sa prezinte riscuri in caz de exces. Iar daca nu consumati apa minerala, nu vorbim de o carenta pentru a va fi indicat sa consumati apa minerala.
Atentie doar la situatia in care viitoarea mamica stie ca are probleme cu rinichii specifice si independente de sarcina.
Laptele este preferat in varianta semi-degresata. Nedegresat, laptele este un produs foarte gras. Sunt recomandate doua pahare de lapte pe zi. Dar viitoarele mamici carora nu le place laptele nu trebuie sa se ingrijoreze: daca alimentatia lor este echilibrata si contine si produse lactate, nu risca nicio viitoare carenta.
In ce priveste alcoolul, acesta este interzis.
Din ce in ce mai multi obtetricieni recomanda suplimente minerale (fier, calciu, magneziu) sau vitamine pacientelor lor. Acestea sunt mult mai eficiente in comparatie cu o bautura care ar fi imbogatita cu vitamine, intrucat in bauturi vitaminele se afla in cantitati infime. De exemplu, inutil sa va bazati doar pe sucuri de portocale imbogatit cu vitamina C care se afla in comert sau pe faptul ca apa minerala contine calciu si magneziu.
Ce facem cu catelul?
La momentul cand copilul s-a nascut
Inainte sa aduceti copilul acasa, lasati-l pe caine sa miroasa hainutele cu care nou-nascutul a fost imbracat si eventual un scutec folosit (lasati-l impaturit, cainele are mirosul foarte dezvoltat si este de ajuns o singura adulmecare). Lasati hainutele (nu si scutecul!) la dispozitia catelului, dar nu il lasati sa il duca in culcusul lui.
La sosirea acasa
Nu duceti copilul in preajma cainelui. Trebuie in mod imperativ sa lasati cainele sa aiba aceasta initiativa, sa vina sa ii dea tarcoale noului sosit, in ritmul sau. Dar in niciun caz nu ii creati catelului impresia ca ati adus ceva pentru el!
Nu puneti niciodata bebelusul in culcusul catelului; acesta ar putea sa isi imagineze ca ii este invadat teritoriul si sa reactioneze violent sau sa creada ca bebelusul este o noua jucarie.
Lasati-l si pe catel sa participe la activitatile amuzante legate de copil. Daca il inchideti sau tipati la el din momentul in care ati adus bebelusul acasa, cainele il va vedea pe copil ca pe ceva rau, care ii ameninta linistea.
Fiti mai indiferenti fata de caine cand bebelusul nu este in zona si fiti mai atenti si alintati-l mai mult cand copilul este si el in preajma: astfel, cainele va putea intelege ca micutul intrus nu reprezinta o amenintare. Cand aveti copilul in brate, chemati-l si dati-i catelului maximum de atentie. Daca aveti copilul in brate, acesta va fi deasupra sa ca inaltime si va beneficia deci de autoritate asupra cainelui. Amintiti-va ca un caine nu este gelos in sensul pe care il intelegem noi, dar acesta are nevoie sa stie care este locul sau constant in caminul din care face parte.
Serviti-i intai mancarea copilului inainte sa il hraniti pe caine. Nu hraniti cainele inainte sau in acelasi timp cu copilul. Daca, mai tarziu, va raman resturi de la masa copilului, puneti-le in bolul catelului.
Cand bebe creste
Angrenati copiii inca de mici in jocul cu cainele, in jocuri cu mingea, luati-l si pe caine cand iesiti la plimbare etc..
Nu il certati/pedepsiti pe copil daca il zgandare pe caine. Chiar daca vi se pare injust, cainele este cel care trebuie sa se invete sa se indeparteze daca este deranjat de copil.
Incercati, pe cat posibil, sa nu dojeniti copilul in prezenta cainelui. In acel moment intai trimiteti cainele la coltul / in culcusul lui, pentru ca acesta sa inteleaga foarte bine ca nu i se atribuie niciun rol in problema respectiva.
Si intotdeauna…
Nu uitati niciun moment sa fiti vigilenti. Inainte de varsta de 3 ani (uneori chiar si mai tarziu), un copil nu este pe deplin capabil sa inteleaga limbajul cainelui si risca sa fie considerat drept jucaria cainelui, fara ca patrupedul sa doreasca ranirea copilului. Invatati copilul sa respecte semnele de avertisment care i le da cainele pentru a nu fi muscat.